DSC_8946

În centimetri sorb uitarea, privire cu privire. Bine întocmit stă destinul gata să-l răstorn.
Pasul decisiv așteaptă pământ să se aștearnă.
Nu vreau. Partea asta o rup. În bucăți. Fărâmă cu fărâmă, divid totul până se evaporă.
Uneori aleg să stau în extreme. Da sau nu. Aici nu-i loc de tonuri de gri, acum nu mai e timp de așteptat.
Îmbrătișez calea și rup marginile ce mă trag înapoi, ce-mi îngreuiază mersul.
Oare sunt liberă?

Advertisements

Click. Dublu click. Declic. (1)

tumblr_ndfrno0O761rcvls3o1_500

Încep încet, rar ca să-mi pun ideile în ordine, gândurile pe care încerc să le stăpânesc cum pot mai bine.
Pe drumul către casă, acum o jumătate de oră, s-au pornit. Avalanșă după avalanșă, gândurile se ciocneau, circuite se desfăceau ca-n ,,Lucy,, și nu mă lăsau să mă bucur de toamnă. Îmi strângeam pumnii, îmi împungeam unghiile în palme de parcă ele ar fi putut ține ostatice gândurile, le-aș putea îndesa la adăpost înăuntru, în vene să le pot scoate intacte când ajung acasă.

Ieri, în timp ce mă îmbrăcam s-a declanșat un click, astăzi în timp ce probam o fustă la fel, mai degrabă un dublu-click ce m-a scos de liniștea rutinei mele. Un moment din ăla ce ți se întâmplă de câteva ori în viață (personal cred, dacă ai noroc) în care parcă ți se ia un văl gros de pe ochi și te întrebi ce naiba a fost în capul tău până atunci, vezi tot normalul, specificul tău drept străin și ….greșit.

Identitate.

Oana mă întrebase ieri cum de pot sta singură? Inițial mi s-a părut cea mai absurdă întrebare. Apoi mi s-a părut o întrebare normală din perspectiva unui om diferit de mine. Geamăn diferit de mine.

Și apoi am încercat să-mi răspund la întrebare de frică că singurătatea mea e o dovadă de lașitate în acceptarea propriei călătorii prin viață. O teamă de ea sau fugă.

Sunt cel mai geamăn geamăn. Într-un univers paralel, perpendicular, întortocheat lucru asta ar fi magulitor.
Singurătatea mea nu e singurătate. E o mulțime într-un corp uman.

Fata cu teneși roșii e o sumă de persoane care vrea să-și forțeze limitele.

E fata care luptă să ajungă psihic si fizic așa cum își dorește deși știe că spiritu-i perfecționist niciodată nu-i va permite să fie mulțumită.
E copilul care nu se teme să fie imatur.
E un chip ce ascultă la căști muzică într-o mulțime de oameni.
E un angajat care tace și înghite și-și promite că se va ridica și va țipa nedreptății în față. La un moment dat care întârzie.
E fata care ascultă teatrul făcut de-o pipiță, tace, ignoră și trage cortina după penibil.
E călătorul nervos căruia i se închide ușa în nasul cu deviație de sept.
E cea cu pensula pe o pânză străină pe care o familiarizează cu culorile inimii ei.
E avidul după cuvintele din cărțile pe care le citește.
E obiectivul care surprinde sentimentul în format digital.
…e cea care nu se lasă până nu face toate exercițiile din 50 min de aerobic.
…e cea care pleacă să-și ia blugi și ajunge cu două tricouri acasă, o geacă, o pălărie, câteva perechi de cercei pe care după o săptămână, plictisită, le pune pe Olx și se întreabă ce a avut în cap când le-a luat.
…e cea care după șase luni de dietă strictă ajunge aproape de țintă și cedează.
…e cea care iubește la nebunie și nu se teme să spună ce gândește.
…e sinceră (crud de sinceră)și oamenii nu suportă asta, oamenii vor să li se spună ce vor să audă.
…e femeia care știe ce e bine pentru ea, rezolvarea tuturor problemelor posibile ce pot apărea dar nu îndrăznește să facă pasul deefinitoriu.
…e omul care începe un lucru și până îl termină…îi disecă sensul până aproape…de multe ori nu-i mai găsește rostul.