Cheie.

11295584_992482490770872_5776901851722410471_n

Criptat mesaj. Oboseală constructivă. Cumva.
Am nevoie și pe loc schimb gândul. Minte nebună de haos de copil.
,,Aleg otrava și otrava ești tu,,  Îmi sună-n cap.

Am nevoie de ceva negativ ca să-mi răstoarne eul pozitiv. De fapt nu am așa ceva. Ceva negativist și-un pic de realism. Poate mai mult. Prea mult. Învăluit în principii și trăiri de poveste.

Mă simt de parcă-s din alt film, parcă am nimerit într-un timp mult prea mult sau prea puțin pentru mine.

Mă-nchid în mine și mă deschid vouă. Mă hrănesc din nou cu cărți, filme și muzică. Deci mai uman decât umanul.
Sâmbătă mă întâlnesc cu-n om pe care-l știu de vreo câțiva ani buni dar niciodată la față.

Am împărțit atâtea bucurii și zâmbete cu atâția necunoscuți încât timiditatea mea și fuga mea de oameni n-o mai justific în niciun fel. Cred că într-un univers paralel am fost chiar sociabilă. :)))

Deși dacă stau să mă gândesc întotdeauna m-am înțeles cu toată lumea bine, indiferent de diferențele de opinie, gusturi etc dintre noi. Da, chiar așa a fost dacă mă gândesc.

Ei și e așa o bucurie că am să dau un înveliș omului ăsta bun că parcă problemele mele nici nu mai contează.

Advertisements

vindecare…

c3177c9b4b8de7304c12fb0e425da2c9

Am ajuns la un moment al vieții mele în care fac inventarul zilnic al privirilor, zâmbetelor, săruturilor, zilelor cu păr ud și alergat prin ploaie, rândurilor citite…printre rânduri, chiotelor de copil zurliu, pașilor în teneși roșii pe străzi uitate, orelor presărate cu sunet plăcut, vechi și hrănitor, pânzelor și colilor albe-albe umplute stângaci cu suflet, asfințiturilor cu vânt sărat în plete, firelor de nisip cald ce se scurgeau printre degetele picioarelor, scoicilor adunate, plimbărilor nesfârșite prin verile sălbatice ale clipei.

Astea mă mulțumesc și mă ridică deasupra norilor. Căci asta caut.
Vreau fericirea clipei. Clipei ăsteia, nu a celei de mâine, de peste timp. Nisipul din clepsidră se scurge fără să țină pe loc momentele cu suflet și cer senin.

Poate unii o numesc maturizare, alții nebunie, alții și alții o numesc ceea-ce-e-cu-adevărat-important. (Că așa avem toți tendința să spunem. Mă surprind deseori după ce mă trezesc cu pungi pline de chestii care oricum ajung să rămână depozitate în favoarea câtorva lucruri care-mi plac. Îmi zic: ,,dar nu asta e important,, ya, sure. Suntem toți conștienți dar … vinovați.)

Eu o numesc…. etapa asta a mea….vindecare. De ce? De mine, de spirit gregar, de eu rănit până-n adâncuri.

Am inima-ntr-o scoică, ascunsă bine, undeva într-un ocean pe care nu l-am traversat niciodată.

gând fugar…

2693

Într-o autogară pustie, alb tricou, geacă neagră de piele nu țin în frâu răcoarea ce îndepărtează omul de uman. Vid. Strigăt de copil din afara cercului meu. Înăuntru sunet înalt, ascuțit de vioară străpungând gândurile până-n străfunduri. Mă întorc sau mă duc. ,,Life for rent,,. Am uitat în vâltoarea asta unde îmi e locul. Oriunde și chiar aici în lumina asta puternică, cu balerinii roșii stând pe pietriș și cu mintea afundată, adânc sub nivelul mării. Nu mă simt prinsă-n sfori ca să pot fi gonită, luată și nici măcar teleportată. Pot pleca și veni, pot urca pe munte și înota în mare, pot fugi până în Oradea sau Paris, pot merge la pas prin Centrul Vechi, pot alerga pe Lacul Morii sau Herăstrău, pot vegeta la Cărturești printre lumile atâtor Creatori. Sunt, mă simt independentă, liberă, tânără, neliniștită, mai ales neliniștită. Neliniștea asta naște în mine călătorii peste călătorii de regăsire, găsire, descoperire, construire a eu-ului ăla care la bătrânețe va povesti și povesti și …. povesti.  Așa că updatăm pe Lorena până vreodată va fi pe deplin mulțumită de ea (stai p‘aci).
Călătoriile mele singuratice mă hrănesc. Exercițiile de socializare m-au convins. Rar. Tot mai rar caut compania oamenilor. Și totuși ascult săptămânal povești ale necunoscuților. Pentru vindecarea lor și incredibil … a mea.

Wolf Larsen – If I be … o ascult iar și iar…
E frig și-n suflet arde aventura. Adrenalină. Nebunie. Inconștiență poate (un pic sigur). Nerăbdare. Libertate. Gata, am pornit. De fiecare dată fără teamă, fără limite-n gând și-n speranță de dincolo de orizont. De la Targoviște către București văd că au înfrunzit, înflorit pomii. Renașterea asta a naturii are ecouri în suflet. Replici de cutremur.

Eul…

a28f30cc29b37f78849883c6494eb962

Fără să bag de seama
Am bagajul deja făcut
Am biletele în buzunar
Aștept în ușă să o iau la goană.

Fără reacție la șuierăturile trenului
Am să-l las să treacă
Am să-mi păstrez calmul
Aștept pe următorul.

Fără vreo grabă
Am să ascult și melodia asta până la sfârșit
Am să privesc cum urcă și coboară mereu, evadați.
Aștept să-mi cobor în mine.

Fără să mai conteze când, unde și cât am să stau
Am să urc într-un tren oarecare
Am să ajung acolo, fără să știu unde
Aștept să ajung și am să vă spun.

Fără să cer prea mult destinului ăsta întortocheat
Am să uit de mine
Am să-mi înfrunt sinele într-o bătălie dreaptă și-am să-l înving.
Aștept întâlnirea.

Fără să-l mai bag în seamă în viața asta
Am să refuz să mă mai reîncarnez într-o viață viitoare
Am să-l izgonesc din cartea de identitate
Aștept să-mi expire doar.

22

Fior scurt
Acute ale sufletului
Joacă pe-un portativ tăcut
Și-o schimbare de vânt.

E curat sufletul tău
Și mai ales când greșelile spală temeri,
Spulberă ziduri până la măduvă.
Neîncetat.

Ne ascultăm ecoul cântecului ce n-a fost vreodată cântat
Susurul gândurilor ne amenință
Și ne doare să pierdem cuvintele
Să rămână praf în vânt,

timpul…

2895f5dedff08675ea36ebb7176188d5

Când ziua și-a scurs tot nisipul, te așezi întins, așteptând să-ți curgă din vene tot veninul și mierea strânse peste zi, să se desprindă toate amprentele puse pe suflet de chipuri necunoscute.

Sinteză scurtă, nu chiar … (ar fi trebuit, nu ar fi trebui… și tot așa).

Și ajungi în același moment în care-ți pui întrebarea: care-i rostul? Sunt fericit?

Tăcere și-un gând fugitiv că de-ce-mi-se-întâmplă-mie-toate-ce-are-viața-asta-cu-mine?-A-??-Ce-v-am-făcut-eu-vouă?
Ca apoi totul să se risipească în același gând imatur din care s-a născut.

Sunt fericit. Da, sunt fericit. Cu clipa în care ești tu. Cu fiecare dintre ele. De mult prea multe ori de două ori pe…clipă. smile emoticon

Cred că trecând anii, din greșeală…m-am maturizat.

Propriile-mi statistici mi-au arătat că fericirea nu-i palpabilă și nu stă așezată cuminte pe raft. E ca o boare, ba nu, ca un zefir, ca un curcubeu. Ca un nimic. Da, ca un nimic. De fapt ca doi ochi căprui.
Fericirea e o pereche de ochi căprui.. Hmmm… cauți definiții, semnificații și imagini vizuale care să dea viață celor auditive, tactile, simțirilor. Cum să le găsești explicație, cum să le așterni ordonat la liniuță, una sub alta ca să poți trage linie și apoi să tragi…concluzii. E obositor poate, poate inutil.

Îmi zic asta zi de zi, să mă bucur de azi că poate mâine nu mi-e trecut în calendar. Și nu-i ipohondrie, nebunie ci așa-i viața, imprevizibilă.

Totul se rezumă la TIMP. Timp pentru trăit, pentru iubit, pentru călătorit, pentru orice îți pune un zâmbet în colțul gurii. Orice e în van dacă nu ai timp. Asta nu înseamnă că-s în depresie maximă (dar nici minimă :))) ) că n-avem timp dar poate trebuie să punem alarma și să ne trăim clipele astea, care ne sunt date, să nu le lăsăm să curgă fără semnificație. Fără să simțim că trăim….

stângăcii…

41b5a6f9c991762c5b9008d687b4efd2

Cel ce caută răspunsuri
Zi de zi fără-ncetare
Chiar de doare, chiar de moare,
Va primi numai refuzuri.

Și cu-atâtea vorbe grele
Și minciuni și ascunzișuri
Cunoscând două tăișuri
Va lupta să nu se-nșele.

Și de află tot ce omul
Într-o viață ar vrea să știe
Să aștearnă pe hârtie timp să poată să le scrie
Nu-i rămâne, vine SOMNUL.

Tu, ce prin viață treci ca gâsca
Să te așezi să-i cunoști sensul
Să înveți, să-i afli mersul
C-apoi mâine tu urci puntea să dai ban celui cu luntrea.

Vorbe sunt și-or să rămână, poate într-o inimă bună
Care te-a ținut în gând
Zi de zi, mergând, ținând
Să te țină doar aproape, ,,te iubesc,, auzi în șoapte.