urme de viață

535812_4

…suflet al nimănui,
golit de speranță și de încredere în sine.
L-ai zdrobit.
Să-nceapă războiul,
trage și ultimul glonț în mine,
pământul să-l împroșc cu sângele meu roșu
bea-l pe tot ca pe un vin de dinainte de masă,
masă plină de sentimente, sacrificii, visuri,
toate ale mele.
Ce aștepți? Ce mai vrei?
În genunchi nu mă așez!
Lacrima mea e zâmbetul vostru
Nebunie, blocaj, instabilitate,
sfârșit de putere.
Orizont de front umplut-ochi de cadavre – sufletul meu.
Front rănit ce tipa, își țipă viața, își strigă ura pentru ucigașii lor,
și se stinge, lent, dureros.
Să vină o furtună de nisip să ne ingroape pe toți.
Să uităm – dacă putem,
de noi.
Din iubitor de oameni devii mizantrop,
Îți bei ultima picătură de ceai în tăcere,
din lacrimi și un plic de fructe de pădure.
Aștepți să treacă, să-ți treacă
timpul.
O altă ceașcă lângă a ta, dorință arzătoare altădată,
nu mai e în ecuație,
doar singurătate, soare, lună și-o îmbietoare…
moarte curând.

Advertisements