Criptat mesaj. Oboseală constructivă. Cumva.
Am nevoie și pe loc schimb gândul. Minte nebună de haos de copil.
,,Aleg otrava și otrava ești tu,, Îmi sună-n cap.
Am nevoie de ceva negativ ca să-mi răstoarne eul pozitiv. De fapt nu am așa ceva. Ceva negativist și-un pic de realism. Poate mai mult. Prea mult. Învăluit în principii și trăiri de poveste.
Mă simt de parcă-s din alt film, parcă am nimerit într-un timp mult prea mult sau prea puțin pentru mine.
Mă-nchid în mine și mă deschid vouă. Mă hrănesc din nou cu cărți, filme și muzică. Deci mai uman decât umanul.
Sâmbătă mă întâlnesc cu-n om pe care-l știu de vreo câțiva ani buni dar niciodată la față.
Am împărțit atâtea bucurii și zâmbete cu atâția necunoscuți încât timiditatea mea și fuga mea de oameni n-o mai justific în niciun fel. Cred că într-un univers paralel am fost chiar sociabilă. :)))
Deși dacă stau să mă gândesc întotdeauna m-am înțeles cu toată lumea bine, indiferent de diferențele de opinie, gusturi etc dintre noi. Da, chiar așa a fost dacă mă gândesc.
Ei și e așa o bucurie că am să dau un înveliș omului ăsta bun că parcă problemele mele nici nu mai contează.
