d2b8b00f58a22c3fd219c1a3e17760a6

 

Am totul aici

Mustind,

Așteptând

Un limbaj

Trecând de-o parte și de alta a semnificației

Validat din rădăcini

Până-n asfințit.

N-am nevoie de măsuri și tehnici

Doar de o Cola dimineața.

Advertisements

4ec69ecf717e940ccc2c403bf380e57d

ca-n replica aia din Liceenii

<<Vineeeeee>>

voi nu o stiti pentru ca sunteti cool

tineti de etichete

puse de unii

care au editura

 

umblu cu rucsacul plin de imagini

capsuni la suprapret si divagari

am dupa mine multe nespuse,

nescrise si paronime

ca-n seara aia la Londophone

cand toti erau poeti

si noi stiam secretul.

a86423450753ff95a8e01f4a9fcb4638

-Încet.

Şi mai încet.

– Rar

Şi mai rar.

– Pas Încă un … opreşte-te.

– Aici nu e loc ăăă, … de diacritice.

Le-am topit ca pe vorbele acelea urate.

– De ce mai scrii cu majuscule?

aşa, e mai bine.

e cozy si toate sinonimele englezesti

care descriu mai bine feelingul.

– hai sa ne tutuim,

avem sufletul de-o varsta,

sa lasam punctuatia.

asa i mai bine

parca te as cunoaste

dintr o alta lume

 am fost acolo in vis

ieri

tenisii sunt prafuiti de atata drum

in van

am sa plec acum

pe fundal under the bridge

parca plecam

nu

… gânduri

1176

Mulțumesc.
Deci dacă există ceva,cineva care taie și spânzură pentru mine prin universul ăsta ca eu să pricep aia și aia și ailaltă… MULȚUMESC!!!

Indiferent prin câte o să trec, nu contează ce o să se întâmple. Dacă mă ajută pe mine să învăț, să fiu și să acționez cum am făcut-o azi eu sunt mai mult decât mulțumită.
Da, sunt mândră de mine, de tot ceea ce înseamnă eu. Cu stângăciile și minuțiozitatea, cu imaturitatea și mai ales proaspăt proprietară a maturității, cu tot.

Pentru că e atât de ușor să-ți pui întorsăturile și greutățile vieții și tot ceea ce ,,ți se întâmplă,, vezi doamne, în cârca altora.

E așa de ușor să spui că ai dușmani.
Nu, eu nu am dușmani și nici eu nu sunt dușmanul nimănui.

Singurul meu ,,dușman,, , concurent îmi sunt eu. Așa cum ți se întâmplă și ție, poate, necunoscutule.

Știi doar că suntem ași în a ne băga singuri bețe în roate. Suntem ceea ce facem, avem ceea ce ne dorim chiar dacă nu e ceea ce avem nevoie.

Unii, când vor înțelege că nu sunt dușmanul lor o vor lua pe câmpii. Pentru că atunci când nu-ți mai rămâne nimeni de învinuit rămâi tu, singur în fața oglinzii dure a conștiinței.

luni iunie…

1003806_10

Nemărginită singurătate. În amalgamul de idei, gânduri şi ,,iar e luni?,, stau fără să fragmentez clipe, fără să cern timpul.
Sunt tânără, ,,sălbatică,, şi liberă cum zic ,,englejii,, . Îmi iubesc singurătatea, părul negru, lung, melodiile din playlist şi nu cred că vreţi să termin azi enumerarea. Sau mâine, anul ăsta. Pentru că iubesc. Totul. Mă hrănesc cu iubire, respir libertate, miros sunete, beau până ameţesc din singurătaţile mele.
Iubesc pe cei ce nu-mi dăruiesc acest sentiment ci învăţături.
Trăiesc atemporal. Da, ştiu, poate-i vag, ce zice asta?

Cui îi pasă? Mă bucur de ceea ce-mi dăruieşte şi ia viaţa.

Intru la un film. Nici nu vă zic cum se numeşte, e varză, veţi râde.
Însă avem nevoie de termen de comparaţie în orice, nu? Numa‘ filme bune, ce-i asta?

27

1621732_1690135634548497_2995549053464859413_n

27. Mereu am cântărit clipe. Nu le-am uitat șirul, an de an am făcut bilanțul și uneori am ieșit în pierdere.
În răscruci mă-ntâmpină zâmbetul tău, cel mai important din viața mea.
A venit timpul când nu-mi permit prosteală, nicio clipă de pierdut cu ambalaje colorate, măști bine construite și superficialități cu satisfacții iluzorii.

Nu sunt omul care să se-mpotmolească în autosuficiență și mutilare prin asumare de eu, din nou, iluzoriu mulțumitor.

Sunt adevăr crud, nemilos care rupe bucăți cu bucăți ca să construiascăș si să repare ceea ce nici nu știam că lipsește sau e stricat.

Teama eroda cândva, acum totul renaște din cenușă.

Sunt ascultătorul murmurelor râurilor îndurerate chiar dacă uneori fire de venin curg înspre mine.

Otrava dulce curge ca un elixir al inversarii simțurilor. În loc de pătare a sufletului, al impregnării cu ură, lichidul strident limpezește păreri, stârnește zâmbete și dăruiește libertatea zborului gândului creator.

Mulțumesc anilor ce mi-au dăruit eternități de-o clipă.

DSC_8946

În centimetri sorb uitarea, privire cu privire. Bine întocmit stă destinul gata să-l răstorn.
Pasul decisiv așteaptă pământ să se aștearnă.
Nu vreau. Partea asta o rup. În bucăți. Fărâmă cu fărâmă, divid totul până se evaporă.
Uneori aleg să stau în extreme. Da sau nu. Aici nu-i loc de tonuri de gri, acum nu mai e timp de așteptat.
Îmbrătișez calea și rup marginile ce mă trag înapoi, ce-mi îngreuiază mersul.
Oare sunt liberă?